This shit right here is for you

Așa începe una dintre melodiile mele preferate.
E exact vreme de Korn și Slipknot în căști. De Rome și Opeth. De Stone Sour și Eddie Vedder. De Metallica și Everlast. De Placebo și Nirvana. De muzica mea.

I feel like a brain damaged choo choo train. S-a lăsat liniștea. Liniștea aia racoroasă, cumva la limita dintre confortabilă și deranjantă. E aproape atât de odihnitoare încât obosește.
E gol.
E încă bine. Dar ‘deocamdata’ e atât de sigur și real încât mi-e frică.

How can I be lost if I’ve got nowhere to go? Diminețile fără tine ar trebui interzise. Nefericirea urâțeşte. Oftez mai lung, mai des. A dor şi ciudă. Eu mă ascund. Altceva nimic. Vreau să nu mă întrebe nimeni nimic. Oricum nimeni nu va şti ce să mă întrebe. Tu eşti. Tu nu mai eşti. Şi azi-ul e întotdeauna irecuperabil. Şi azi-ul e întotdeauna irecuperabil. Şi azi-ul e întotdeauna irecuperabil.

Mi se activează răutatea.

My own dark passenger. Dacă eu mie mi-l recunosc, n-am de ce să îi recunosc existența și în fața ta. Tu trebuie să mă vezi ca un întreg. Eu știu să-mi despart stările și să-mi exagerez plăcerile.

Am excese de răutate și egoism. Mă simt puternică. Dacă nu vreau să dau, nu dau. Dacă nu vreau să arăt, nu arăt. Dacă nu vreau să vorbesc, nu vorbesc. Cu singura scuză că n-am promis niciodată că o să dau, o să arăt sau o să vorbesc.

Mi se învârt ceva blesteme de comunicare prin jur. Plutesc sinistru deasupra încercărilor mele și-mi demontează planuri. Rămân acră și suptă ca după întâlnirile cu dementorii destinului meu.

Și-apoi îmi dau seama de putere, de direcție, de hotărâre și de nivelul ambiției. Mai degrabă îmi amintesc.

Există oameni care mă fac să trăiesc și oameni care mă omoară. Și eu am același efect. Pe unii îi fac să trăiască și pe unii îi omor.
Toți mi se par stricați sau greșiți într-un mod neatrăgător. Înainte îmi plăceau oamenii greșiți. Acum nu mai am răbdare și îmi plac doar oamenii clari și ușori. Senini. Veseli, exuberanți sau liniștiți și pierduți în lumea lor. Oameni care știu sigur cine sunt ei. Sau măcar cine nu sunt. Nu mai am răbdare să salvez pe nimeni.

My own dark passenger has no code.

Everything but happiness is neurosis…  Anxiety is love’s greatest killer. It makes one feel as you might when a drowning man holds unto you. You want to save him, but you know he will strangle you with his panic.

Adun gânduri în același cuvinte. Adun veri în aceleași senzații. Adun iubiri.

Sunt oameni care mi-au dat mult din ei. Fără pretenția de a primi la schimb. Eu dau gratuit sau la schimb aproape imediat bucăți mari din mine și lumea mea. Dar dacă n-aș da nici gând, nici sinceritate, nici sprijin ci doar prezență atunci n-aș reproșa statutul în ierarhia încrederii sau dorinței de companie. Nu unui om care nu mi-a greșit cu nimic.

Am nevoie de sticle reci de mied și cuburi de gheață, de pahare cu picior și draperii întunecate, de aburi gustoși din tăvi sfârâinde și tu mușcându-mă de umăr în timp ce țin ibricul fierbinte în mână, de telefoane bipăind a mailuri cu vești bune și de un tort făcut de mine sub privirea ta. E august și eu n-am mâncat destul pepene roșu, n-am înotat destul, n-am iubit destul, n-am călătorit destul, n-am gătit destul, n-am primit destul vizite și n-am dat destule party-uri.
Și asta:
If you are not in the process of becoming the person you want to be, you are automatically engaged in becoming the person you don’t want to be.

2 comments on “This shit right here is for you

  1. cerbu says:

    las ca vara abia incepe trololo si mai e si waters pe 28

    • Liz says:

      pffrrr… vara asta a alternat atatea parti misto cu atatea parti urate ca nici nu stiu ce-astept… meh… si tu zici ca-i la inceput… shush. 28.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 + eleven =